Praz

(ceapă blândă, poriu, alium porrum)

Prazul este legendara ceapă a oltenilor, ieroina unor bancuri de tot hazul despre simpaticii urmaşi ai brâncovenilor, haiducilor şi jienilor, cu care praz – dacă vă mai amintiţi – umbla Nea Mărin miliardaru’ în diplomat, pe vremea lu’ trăznitu’ a lu’ Leana din capu’ s(t)atului...►Prazu’ e un fel de ceapă mai blândă, zice-se, deşi acest lucru nu e adevărat: câteodată, dai peste un praz mai iute decât orşice ceapă, mai ales dacă prazul provine din recolta unui an secetos...►Prazul se cultivă, de regulă, după ce se scot bulboasele number one, ceapa şi usturoiul, şi se recoltează odată cu curechii de toamnă (varza), după ce dă bruma sau chiar zăpada. În anii buni, poţi scoate de pe vadul cu praz exemplare uriaşe, de peste un metru înălţime şi cu bulbul cât pumnul... Maldările de praz se depozitează în pivniţă, prin stratificare în nisip sau pământ, ca şi morcovii, sau, pur şi simpu, se îngroapă pieziş în pământ şi se acoperă cu paie şi frunze. ►Prazul a fost cunoscut din cele mai vechi timpuri, ca şi ceapa, inclusiv de către strămoşii romani... Se poate întrebuinţa la gătit în locul cepei, fiind totuşi mai puţin nutritiv decât aceasta, dar nu cu mult. Oltencele fac din praz o faimoasă ciorbă ce se serveşte mai ales după sărbătorile de iarnă, aliment având faima că subţiază sângele şi neutralizează grăsimile în exces.►Babele de altădată coceau prazul şi îi storceau apoi zeama călduţă în ureche, când avea cineva năjit (otită). ►tot cu zeamă de prazi fierţi babele oblojeau trânjii (hemoroizii).

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...