Plante

De la natura moartă, minerală şi anorganică, următorul pas către materia organică şi deci către viaţă, adicătelea primul pas „în sus”, pe scara evoluţiei de la inferior la superior, de la simplu la complex, cum ne învaţă dialectica, îl reprezintă plantele, care – începând cu plantele inferioare, deci cu bacteriile, algele, ciupercile şi lichenii – sunt cele mai simplicissime organisme din natură, alcătuite doar dintr-un corp vegetativ uni- sau pluricelular... Nici măcar plantele superioare, prevăzute cu rădăcină, tulpină, frunze, flori şi „ţesute” din miriade de celule, nu posedă încă sistem nervos, aparat circulator sau „organe centrale de conducere”, dotări specifice doar fiinţelor mai evoluate... Cu toate astea, trebuie să reţinem esenţialul: şi anume, faptul că plantele sunt totuşi fiinţe vii, interfaţe ale lui D-zeu pe pământ, făcând parte, împreună cu tot ceea ce ne înconjoară, din Fiinţa-cea-Mare a Creatorului, din Viaţa cea sfântă...►Fără plante nici n-am putea supravieţui, de altfel, nici noi, oamenii, dar nici măcar fiinţele mai puţin complexe decât noi... De ce? Fiindcă plantele sunt singurele „fabrici” în stare să transforme (pe baza binecunoscutului „tratament cu lumină”, fotosinteza) mineralele anorganice (practic inepuizabile) în materie organică, materie pe care o consumă apoi fiinţele mai evoluate, menţinându-se astfel în viaţă. Nici oamenii, nici gibonii, gâzele sau... îngerii nu se pot hrăni direct cu săruri de fier, plumb, calciu, fosfor, potasiu, sodiu, iod etc., decât în cantităţi infinitezimale, pe când plantele se delectează numai cu aşa-ceva, plante pe care la rândul lor le devoră ierbivorele, pe care la rândul lor le mâncăm noi, oamenii, lingându-ne pe degete, pe care la rândul nostru ne paşte... D-zeu ştie cine ! Dacă n-ar fi „colţul ierbii”, am muri cu toţii de foame, şi nu doar cei ce se hrănesc trei sferturi din an tot cu ştevii, lobode, făsăică, barabule, roşii sau călămbuchi, dar şi cei ce nu servesc decât muşchi în sânge, n’aşa?, fiindcă la un moment dat carnea şi toate celelalte bunătăţi de pe pământ s-ar termina, în lipsa vegetaţiei... Iată deci rostul ultim al bătăliei pentru pacea verde (greenpeace): această bătălie nu e doar un moft al unor oameni care, după cum îşi închipuie diletanţii, nu vor să se maturizeze naibii odată, visând să trăiască veşnic ca la sânu’ lu’ Avraam, într-o lume edenică, plină de verdeaţă, de ape cristaline şi de păsărele ciripitoare, ci este o chestie de viaţă şi de moarte pe Pământ... A fi împreună cu Fiinţele Verzi ce înviază prin martie (dar nu cu omuleţii verzi de pe Marte...!), sau a nu fi, aceasta-i chestiunea...!

Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...