Pepene galben

(pepene, piponiu, zămos, cucumis melo).

În anumite zone ale ţării (poate nu întâmplător chiar în acelea unde pepenii se cultivă cel mai intens), prin pepeni se înţeleg exclusiv pepenii galbeni, celelalte soiuri de pepeni, respectiv pepenele verde şi pepenele cantalup, având numele lor proprii (recte lubeniţă şi cantalup). ►Originar din Asia tropicală, pepenele se însămânţează primăvara, când a început să se încălzească bine pământul (altfel sămânţa ar putrezi în sol), în bostănării speciale, împreună cu lubeniţa şi cu cantalupii, sau printre rândurile de vie ori de porumb, împreună cu leguminoasele, cu dovlecii şi dovleceii. La soroc, face un fruct mare – nu chiar ca bostanii şi lubeniţele, însă –,asemănător cu o minge de rugbi, cu 8-12 şanţuri, cu suprafaţa netedă, reticulată sau sgrăbuncioasă, cu miezul dulce, de culoare galbenă, de regulă, cu o aromă plăcută, specifică. ►Unii mănâncă pepenele cu zahăr, alţii cu sare, alţii cu piper şi unii chiar cu tutun, ceea ce îl face mai digerabil, mai cu seamă dacă se bea şi puţin vin vechi după el. Totuşi, nu este bine să abuzăm de pepeni, oricât de delicioşi ar fi, căci aceştia nu sunt prea uşor de digerat. Cei cu stomacul slab şi cei predispuşi la urdinare (diaree), precum şi cei ce sufăr de diabet să nu mănânce deloc. ►Femeile de la ţară dau seminţele de pepene, usacte şi pisate, ca să se bea cu apă contra vărsăturilor. ►Fitoterapeutica modernă recomandă pepenele galben în: ●Cosmetică : ■ tenuri uscate: aplicaţii cu suc proaspăt de pepene.


Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...