Pelin

(pelin alb, pelin adevărat, piloniu, absint, artemisia absinthium)

Pelinul este o plantă populară printre ai noştri, care au nemurit-o demult prin cântecele „etno”, fiind considerată simbolul amărăciunii pe pământ rumânesc... Creşte prin locuri sălbatice, inculte şi pustii, prin livezi, pe câmpii şi pe dealuri, pe lângă case, garduri, drumuri şi pe malul râurilor, preferând arealurile însorite. Florile galbene şi frunzele alb-cenuşii ale pelinului, cu mirosul specific, inconfundabil, sunt amare, dar tocmai de aceea doctorii de altădată le recomandau ca întăritoare (tonice), aţăţătoare (stimulente), bune contra frigurilor palustre. ►Babele zdrobeau frunzele verzi de pelin, strecurau zeama printr-o pânză curată şi o dau dimineaţa câte o linguriţă pentru a tăia frigurile. ►în acelaşi scop, se fierbea pelin în cafea neagră, se strecura şi se bea. ►fiertura de frunze şi de flori se bea şi pentru a combate viermii intestinali (limbrici, panglică), precum şi de femeile la care s-a oprit periodul. ►pelinul pus în rachiu sau în vin (vin pelin sau pelinaş) şi băut înainte de mâncare câte un păhăruţ face poftă de mâncare şi îndreaptă stomacul, uşurând mistuirea, din care pricină se dă la oamenii slabi, după o boală grea şi lungă, pentru a-şi recâştiga puterile. ►cu zeama de pelin fiert se spălau altădată rănile, mai ales cele purulente. ►se mai făceau oblojeli cu pelin verde tăiat foarte mărunt, miez de pâine şi vin, amestecate cu mămăliguţă moale şi puse într-o legătură, la tot felul de umflături şi scrântituri, legătură ce se ţinea de seara până dimineţa sau şi mai mult. ►Absintul este pelinaşul franţuzilor, preparat din alcool în amestec cu diferite plante aromatice, cum ar fi: pelin, anason verde, coriandru, fenicul, isop, ismă badiana (anason franţuzesc), angelică, origan... Absintul este o băutură tradiţională în Franţa, unde prin întrebuinţarea ei fără măsură ajunsese la un moment dat să constituie un adevărat pericol pentru sănătatea publică, precum votca în Rusia ori ţuica de căzănel, pe la ai noştri... Fitoterapeutica modernă recomandă utilizarea pelinului în: ●Paraziţi intestinali (în special oxiuri): ■ 2-3 g pulbere de pelin amestecată cu miere, se iau dimineaţa pe nemâncate. ■ băi locale cu infuzie din 20-30 g plantă la un litru de apă. ■ clisme cu 20-30 g plantă la un litru de apă (ar fi bine să se adauge şi muşeţel). ●Hidropizie (dropică, boală de apă): ■infuzie din 0,5 linguriţă plantă la o cană apă, se bea în cursul unei zile. ■ tinctură din 20 g plantă macerată 7 zile în 100 ml alcool 700, se iau câte 15-20 picături de 3 ori zi, în cure scurte (altfel pelinul este iritabil; contraindicat pentru gravide şi femei care alăptează). ►Alte indicaţii fitoterapeutice moderne în: ● anorexie, constipaţie, dispepsie, gastrită hipoacidă, vomă, hemoroizi, plagă, veginită etc.


Nota bene: articol nefinisat (fara... rezonantze avepesti). S-avem putintica rabdare...

Ia uite-i cum se strâng, românaşii... Le e dor de Casă, dragii de ei...
Au plecat olteni la coasa...